Învățarea experiențială se bazează pe experiența individului, dar totodată, este o învățare de grup.
Învățarea experiențială include 4 perspective ciclice: experiența concretă, observarea și reflecția cu privire la experiență, formarea conceptelor abstracte și a generalizărilor ca urmare a experienței trăite și a observațiilor pe marginea acesteia, și elaborarea ipotezelor și experimentarea privind implicațiile conceptelor abstracte în situații noi. Verificarea ipotezelor în situații reale conduce la noi experiențe iar ciclul reîncepe. Învățarea experiențială, considerată un demers complex de problematizare a experienței primare și propusă ca o alternativă la învățarea tradițională, este o viziune destul de recentă, avându-i drept precursori pe J.Dewey, K. Lewin, C. Rogers și D. Kolb.